Sunt anumite momente în viață când durerea, sau dificultatea de a realiza mișcări necesare îndeplinirii activităților cotidiene ne plasează într-un impas puternic. În această situație teama de doctor ne impinge deseori să utilizăm medicație administrată după ureche și de cele mai multe ori efectul este acela de ”ascundere” a problemei reale, nicidecum a remedierii.

Cei mai curajoși, care decid să ceară sfatul medicului, sunt îndrumați de multe ori vag, spre o schemă de tratament medicamentos sau către intervenția chirurgicală și foarte puțini dintre ei ajung să beneficieze de un tratament conservator, mai exact de fizioterapie.

În majoritatea cazurilor răspunsul pentru depășirea acestor situații dificile este mișcarea efectuată sistematic după anumite reguli, astfel încât să satisfacă regula de aur „Zero Durere” și în final să ne redea bucuria de mișcare fără dificultate. De-a lungul timpului mișcarea realizată în scop terapeutic a cunoscut mai mulți termeni precum cultura fizică medicală, gimnastică medicală, kinetoterapie și fizioterapie, termeni care de cele mai multe ori au creat confuzii.

Mulți dintre pacienții care au primit recomandarea pentru fizioterapie nu știau exact ce direcție să urmeze sau cu cine să ia legătura, de multe ori indicația fiind una verbal cu o direcție vagă ”kinetoterapie pentru hernia de disc”.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă această recomandare, este necesară clarificarea termenilor cei mai des întâlniți și anume kinetoterapia și fizioterapia, termeni ce produc deseori confuzie.

Ambii termeni sunt utilizați în recomandările medicale, spre exemplu în recomadările privind durerile de spate se indică – kinetoterapie pentru hernia de disc, proceduri cu agenți fizici sau fizioterapie.

Pornind de la nume, kinetoterapia înseamnă terapia prin mișcare adică utilizarea exercițiilor fizice realizate și concepute după reguli clare, concrete (un anumit număr de repetări, o perioadă de pauză, amplitudine, mișcare și viteză de execuție) cu scopul de a trata condiția pacientului.

Pentru a constitui actul terapeutic, kinetoterapia se bazează pe diverse metode și mijloace precum: exercițiul fizic, masajul, posturarea și antrenamentul mental. Exercițiile fizice sunt individualizate în funcție de toleranța la efort, durere și de paologiile asociate.

De multe ori termenul de fizioterapie este utilizat greșit și majoritatea pacienților îl asociază cu procedurile de electroterapie, laser, ultrasunet, împachetări etc.

Fizioterapia se referă la utilizarea agenților fizici precum factorul termic (căldura, recele), curentul electric, lumina, proprietățile nămolurilor și a apelor terapeutice pe parcursul ședințelor de recuperare medicală. Acțiunea direct sau indirectă a acestor agenti fizici induce reacții de adaptare a organismului uman precum vasodilatația în momentul aplicării stimulului cald, vasoconstricția atunci când aplicăm stimulul rece, creșterea pragului dureros în momentul aplicării curentului electric de diferite intensități.

Deoarece exercițiile fizice și mișcarea produc la nivelul organismului reacții de adaptare este corec să considerăm mișcarea agent fizic și astfel să includem kinetoterapia în termenul de fizioterapie.

Așadar, fizioterapia este umbrela sub care regăsim totalitatea metodelor și mijloacelor  utilizate în scopul recuperării pacienților.

Drept urmare, fizioterapia, specialitatea medicală ce include atât kinetoterapia cât și terapia cu agenți fizici constituie astfel profesia medicală ce vine în ajutorul individului să îi restaureze capacitatea de mișcare și să îl ajute să facă față solicitărilor de zi cu zi.

Fizioterapeutul este expertul în mișcarea corpului uman, ce dobândește titulatura după ce urmează cursurile universitare pe o durată de 3 ani, pe parcursul cărora învață noțiuni importante despre funcționalitatea corpului uman.

Ulterior acesta poate urma încă 2 ani de studii post universitare și anume masterclass-ul.

Procesul de dezvoltare al acestuia nu se oprește niciodată aici, mulți dintre fizioterapeuți urmând cursuri de supraspecializare pentru a dobândi informații de actualitate pentru tratarea corectă a pacienților.

Rolul fizioterapeutului este acela de a preveni instalarea deficiențelor sau a atitudinilor patologice, și acolo unde este cazul să tratăm patologiile existente și să restabilim funcțiile organismului.

Printre principalele afecțiuni tratate cu ajutorul fizioterapiei se numără următoarele:

• Afecțiuni ortopedice
• Afecțiuni neurologice
• Afecțiuni pulmonare
• Afecțiuni circulatorii
• Afecțiuni autoimmune
• Afecțiuni cronice

Un tratament fizioterapeutic corect debutează cu evaluarea riguroasă a pacientului pentru a stabili împreună cu acesta obiectivele și punctul de plecare. Ulterior fizioterapeutul împreună cu medical de recuperare stabilesc metodele și mijloacele utilizate pentru a atinge în cel mai scurt timp obiectivele delimitate.

Gândindu-ne la faptul că medicii salvează vieți, fizioterapeutul ne ajută să o trăim la potențial și independență maximă.

Pentru a beneficia de cel mai scurt timp de recuperare, fie că este vorba de banala durere de spate sau de o problemă cu substrat neurologic, ne vom atinge obiectivele stabilite de comun acord prin intermediul fizioterapiei, disciplină medicală ce înglobează atât mișcarea cât și procedurile cu agenți fizici.

Semnat,

M.PT Alexandru Ilie @ RestartiX Center

Expert în Fizioterapie

Bibliografie:

1. https://www.healthdirect.gov.au/physiotherapy
2. https://colegiulfizioterapeutilor.ro/wp-content/uploads/2018/09/Hotararea-nr.-6-AGN.pdf
3. https://www.webmd.com/a-to-z-guides/what-is-a-physiotherapist
4. https://www.csp.org.uk/careers-jobs/what-physiotherapy
5. https://www.collegept.org/patients/what-is-physiotherapy